![](https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjXOWeYjdrFIiIsdZzukLOfLXXV0nKJQhtnHQdZRnloNHhLOqYYD2xYVWT6DBVFzzoPL0GMOp37CaydYy7ceI8w7WzMcOX5dWQfdCpS52o2UUpWp5YGEnZeRFLZjYyi7rKZqk3nk1JpDpU/s200/images%255B7%255D.jpg)
Bineinteles, Hitler nu se referea la aceste exemple. Pentru el “slabiciune” reprezenta tot ce ura el pe lume,si incerca sa distruga, acei oameni lipsiti intr-un fel sau altu de aparare, el fiind viata care nu-i ierta. Si bine facea, uitati ce renume avem din cauza rromilor (nu vreau sa ii jignesc numai pe cei care se simt;) ). Dar totusi, ce se intampla cand totusi, esti suficient de luptator/oare si totusi pierzi? Cum sa iti mai gasesti fortele sa te ridici dupa ce ti-ai folosit toate resursele luptand pentru ceea ce vroiai cu adevarat?
Adevarul e ca speranta te poate conduce foarte departe. Atat de departe incat nici nu iti poti imagina. Si ajungi sa fi prins in tot ceea ce crezi ca intr-adevar conteaza si merita efortul tau, dar realizezi la un moment dat ca nu mai ai demult nevoie de “telul” acela, indiferent daca l-ai atins sau nu; si apoi realizezi ca esti prins/a in drumul acela, vrei sa scapi si nu ai cum, si nici nu indraznesti sa arati slabiciune,pentru ca viata nu te iarta! Si poti ajunge din lac in put,realizand ca ai pierdut ani din viata pentru nimic.Totusi ai facut tot ce ti-a stat in putinta ca sa-ti vezi visul cu ochii, dar cea mai dureroasa parte e aceea in care, pe ultima suta de metri “visul” tau da semne de oboseala, si atunci peretele de cristal se sparge, si defapt intr-un moment sobru iti dai seama ca nu aveai nevoie de la inceput. Un om intreg la cap,ar fi devastat,dar nu si eu,pentru ca devizia mea e “Nu o sa regret nimic niciodata” ma ajuta foarte mult, si defapt cu ideea asta am trecut peste multe piedici pana acuma, si sper sa ma ajute in continuare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu