Reclama.

Avand in vedere faptul ca e vorba despre una dintre piesele mele, m-am gandit ca nu-i rau sa-mi fac un pic de reclama! Da,piesa e facuta de noi,in cea mai mare parte de Black G. (Negru Gabriel),intr-o colaborare care ne-a adus un succes neasteptat. Piesa a fost facuta dupa Sarbatoarea Castanelor (sfarsitul lui septembrie) si "lansata" pe 6 octombrie. Pe plan local, piesa a fost primita cu succes de catre public,dar si in afara judetului. Cei care ma cunosc stiu piesa, dar ma gandeam sa pun piesa si pentru restu lumii care imi urmareste blogul. Daca va place, dati mai departe :D. Audiere placuta!

PS: intr-adevar, eu cant!:))

Amintiri.

Ce-i drept,amintiri dureroase,dar frumoase.Vindecate de trecerea timpului,acum nu ma mai afecteaza cu nimic. Am scris asta de muulta vreme,nu am aratat-o nimanui, si chiar daca persoana care m-a afectat in trecut citeste asta, sper sa realizeze cat de tare m-au atins faptele si cuvintele lui. Tin sa o postez, pentru ca am observat ca in anumite cazuri, istoria mea se cam repeta.

Adu-ti aminte, intotdeauna ai fost artist la cuvinte. Si le strang sa ti le-ntorc, fara sa intorc tot ce a fost caci m-am intors de 2 ori si am inteles ca n-are rost. Acum pare pustiu si as vrea sa stiu ca tii la mine, sentimentul e inca viu si se mentine si in mine,As vrea sa pot sa spun "PA”, dar cum? Cand a ta amintire revine fara oprire, cand din a noastra iubire n-am nici un fel de iesire, Imi amintesc cu nostalgie, seri si nopti cand ne spuneam "Indiferent de ce-o sa fie, noi vom fi ca-n prima zi, caci ce avem e special, ca orice ar fi vom trece peste, ca ne iubim si e normal si nu am vrea sa stim cum este sa ne certam”, esential este ca sunt doar amintiri si regretam la fel de mult cum incercam sa uitam, cel putin pentru mine e un chin...vreau sa cred ca nu mai vezi iubirea noastra ca pe ceva ce poate fi, caci stii... eu nu mai vreau sa ma gandesc la tine, povestea noastra nu mai tine, de fapt vreau sa nu existe ! Triste amintiri, vreau sa nu mai insiste, liste de reprosuri am pentru ce mi-ai facut,deci te uit...un sentiment puternic te trezeste in mintea mea cand ma gandesc la dragostea pe care ti-am purtat-o , la inima pe care ai patat-o,la acea dezamagire, la tot ce ai facut pentru a-mi schimba ce imi statea in fire, imi spuneai ca nimic nu-ti mai place la mine;oricum eu nu mai sunt a ta si acum plang o amintire, plang o umbra de iubire,si stiu ca tii la mine inca si stiu ca ai pe alta langa tine....imi amintesc...stiai si tu la inceput, as vrea sa spun ca...
ce am avut cu tine a trecut, as vrea sa pot sa uit. Sa avem un viitor, nu un trecut, mi-am creat un scut strans legat de inima, in agenda ta eu am ramas Alina pe care ai intalnit-o candva, pe care ai uitat-o, oricum asta e viata mea, las lacrimi sa se verse, imi amintesc SMS-uri sterse, numere ascunse, oricum am mult prea multe surse, mult prea multe spuse, multe intrebari puse tie, putine cu raspuns din partea ta, dar fie, las de la mine, asta am facut mereu ca sa ne fie bine si chiar daca nu vom mai fi impreuna, chiar daca te voi vedea pe strada cu alta de mana, am facut tot ce ai vrut, am facut tot ce am putut, vei ramane amintirea zilelor ce au trecut, deci te uït ...

Si totusi ...

Tin sa mentionez inca de la inceput, ca ceea ce urmeaza sa scriu e inspirat din povesti reale, povestile prietenelor sau cunostintelor mele. Cei care citesc si recunosc anumite pasaje, isi vor da seama despre cine e vorba. Nu-mi dezvalui niciodata sursele :))!
Am zis ca nu o sa scriu despre dragoste.Dar scriu despre iubire :)) .Nu ma pot abtine,sincer. A,si pentru inceput, pentru mine e o mare diferenta intre dragoste si iubire. Consider ca dragostea o simti fata de rude, pentru ca nu ai cum sa iti iubesti o matusa, si iubirea fata de iubit/a, pentru ca de aceea ii si spune asa, pentru ca il/o iubim ! Bun,acuma ca am lamurit si asta, ceea ce ma nelinisteste, intr-un fel sau altul este : in iubire, cat de mult esti dispus sa te minti? Cat de departe merge speranta? Cat de mult te poate maturiza un/o iubit/a? Dar o despartire?
Totul porneste in capul meu, de la 2 povesti. Similare, dar totusi difera intre ele atat de mult ! Zic similare deoarece ambele protagoniste se mint, si spera la o schimbare a partenerului. Una dintre relatii, a cam esuat, si sincera sa fiu, de la bun inceput i-am spus individei ca nu mai are rost sa spere, pentru ca se consuma degeaba. Bineinteles ca nu m-a ascultat.Totusi,pe parcurs a realizat si ea ca tot la vorbele mele ajunge. Cealalta relatie, continua, cu mici scartaieli, dar flacara inca nu s-a stins. Nu ma implic, oarecum … privesc din umbra. Adevaru e ca in niciuna dintre relatii nu m-am implicat, daca mi s-a cerut parerea, mi-am evidentiat-o, dar nu exagerat. Eu in locu altora nu as cere sfaturi in materie de iubire si relatii unei personae ca mine, pentru ca eu am o alta viziune in ceea ce priveste o relatie, bineinteles ca nu o sa zic care, dar de obicei spun verde in fata ceea ce cred, indiferent cat e de dureros. Cei care ma cunosc stiu asta foarte bine .. (nu Carmen?:]] ) In fine , idea e ca sunt uimita de cat de mult poate orbi iubirea, pentru ca altfel nu-mi explic cum dupa 2 greseli,vine si a 3a iertare, sau dupa o anumita perioada perfecta, vine despartirea care sparge paradisu pentru totdeauna …
In orice caz, dupa cum ziceam, povestea 1 s-a terminat destul de urat pentru ea, pentru ca a avut de suferit destul de mult, dar totusi “ce nu te omoara,te face mai puternic”. Sau cel putin iti deschide ochii, si te face sa realizezi pe cine ai in juru tau, si cine ti-e cu adevarat alaturi si la bine si la greu. Deci, in concluzie, o despartire te poate maturiza, zic eu. Dar sunt 100% sigura ca la fel zice si ea. Povestea 2, continua si azi, si ce-i drept, sunt facuti unul pentru celalalt, doar ca ea se minte destul de mult, adica se complace cu ideea ca el e inca un copil si se “joaca” cu ea, si prin asta ma refer la sentimentele ei. Oricum ar fi,nu pot sa nu ma intreb: iubirea este cea care intr-adevar te orbeste sau o femeie din prea multa iubire inchide ochii constient, si iarta multe copilarii? Poate ca nu voi sti numai in momentul in care voi iubi si eu, adica viitorul indepartat! :)) Sfarsit

Lectie de viata. Dur

Salut . E prima mea postare,si am vazut tot felu` de bloguri :) Al meu as vrea sa fie un pic diferit,adica nu scriu despre dragoste,despre ce am facut azi sau despre urticaria de pe burtica :)),incerc sa abordez teme cat mai realiste :-? puteti lasa commenturi,puteti sa va spuneti parerea,sau puteti sa ma criticati pe blogul vostru,nu ma intereseaza:) ! Pentru inceput,asta e ceva ce am scris pentru un concurs,nu conteaza care. E stilul meu de a gandi, sau cel putin se apropie,in realitate gandesc mult mai dur,am incercat sa musamalizez anumite chesti .. Spor la citit!

Un om intelept imi spunea odata: “fi desteapta,gaseste-ti drumul in viata, nu avea ocupatii ca si restul fetelor de varsta ta, fii cea mai buna in ce iti alegi pentru viitorul tau, si apoi cand ti-ai asigurat viitorul, iti poti deschide ochii si inspre alte orizonturi”,bineinteles ca nu l-am ascultat.
Nu ai cum sa realizezi anumite chestii, numai cand te lovesti de ele. Majoritatea adolescentilor pe care ii vad, imi par foarte diferiti. Ori ei sunt problema, ori eu. Unii dintre ei,cresc in medii normale, nu stiu ce inseamna sa le lipseasca ceva,ceva important sau chiar vital, altii sunt ciudati tocmai pentru ca acel ceva le lipseste. Altii, sunt in situatii complexe, ducand lipsa de anumite “elemente” din viata lor, dar nu-si dau seama, pentru ca pe parcurs, altceva intervine si inlocuieste golurile. Pacat ca, pentru unii viata ia o intorsatura neasteptata, iar ei sunt prinsi intre “ciocan si nicovala” ,fiind pusi in situatia de a alege, in cazuri imposibile. Dupa parerea mea, cineva care te cunoaste de o viata, nu ar trebui sa faca presiuni asupra ta,si a alegerii pe care urmeaza sa o faci, fiindca se presupune ca te cunoaste asa de bine. Dar in astfel de moment realizezi pe cine ai in jurul tau. Cateodata,nu pot sa nu ma intreb: daca viata,sau experienta, iti da mai intai testul,si apoi lectia, iar daca pentru unii este imposibil sa sustraga lectia corecta, atunci ce se alege de viata lor?
Intervin pe parcurs alte probleme , problem serioase. Intervin in viata ta alte personaje,colegi, prieteni … iubiti/iubite, oameni care speri sa ii ai alaturi si la bine,dar mai ales la greu. Dar cand te astepti mai putin, acei oameni, pe care intotdeauna i-ai pus in prim-plan, te lovesc unde nici nu te astepti. Si devii inchis, simti ca nimeni nu mai este demn de increderea ta, totusi,mai exista o persoana care crezi ca te-ar putea ajuta, dar cine iti da garantia ca acea persoana este acolo pentru tine la nevoie, iti este fidela, si iti pastreaza secretele ca si cum ar fi proprii? Insa apare si momentul de cumpana, cand poti testa asta, dar rezultatele pot fi devastatoare. Se dovedeste ca ori nu ti-ai pus ultimul dram de incredere in cine trebuia, ori acea persoana nu stie cum sa fie acolo pentru tine, nu stie cum sa isi deschida sufletul pentru a fi mai aproape de tine. Dar totusi, speranta moare ultima, continui sa te consumi, iti pui anumite intrebari, si desi se presupune ca putina incredere iti este la acea persoana, incet-incet te indepartezi si de el/ea …renunti,stiind ca nimeni nu te cunoaste mai bine decat o faci tu.
In orice caz, in aceste probleme nu ar trebui sa fi singur, si totusi esti, pentru ca viata-i cruda, experienta o castigi in fiecare zi pana si din cele mai marunte lucruri, incepi sa inveti tot mai multe, dar la ce bun ? Spre ce te indrepti? La ce o sa te ajute toate astea in viata de zi cu zi? Cine o sa fie acolo pentru tine mai tarziu? Nimeni nu stie,nici tu nu stii,dar continui sa mergi mai departe, incercand sa nu iti exteriorizezi prea mult sentimentele. Nimeni nu stie ce simti cu adevarat ,numai tu, si Dumnezeu.

Tema concursului era "Lectie de viata,din proprie experienta sau povesti auzite". Astept pareri :)!