Happiness.

      La ce se rezuma fericirea? Si ce inseamna ea, mai exact ?
      Multa vreme, crezi ca daca ai bani, esti fericit. Si poate esti intr-un cerc de oameni instariti, sau cunosti astfel de persoane, dar ei nu iti confirma, sau o parte dintre ei. Si intri in dubii. Apoi, crezi ca daca ai multi prieteni, ei te pot face fericit/a. Pana cand vine momentul in care se dovedeste cine iti e cu adevarat prieten si cine nu, si iti ieii "lovitura la ficat".
     Dupa toate astea,ce ramane? Fericirea alaturi de cineva, alaturi de un baiat sau o fata (dupa caz :]]). Si incepi si cauti, si te aventurezi in fel si fel de relatii. Multi isi cauta perechea dupa cat de bine se imbraca, dupa masina, dupa situatia de acasa (bineinteles,BANI), dupa popularitate, in fine .. urmaresc un interes. Ideea e ca atunci cand ai intalnit pe cineva care te poate face cu adevarat fericit/a, o simti dupa primul contact vizual, dupa prima intalnire. Si atunci, faci tot posibilul ca acea persoana sa faca parte din viata ta, sa il/o faci fericit/a si tu la randul tau, sa mearga bine totul intre voi.
     Cu toate astea,multumesc unei persoane ca ma accepta asa cum sunt, cu bune si rele. Restu` .. e in particular! :))
     Sper din suflet sa gasiti si voi pe cineva la fel, cel putin!
     In orice caz, pesimismul din mine trebuie sa iasa putin la iveala (altfel nu se poate) si nu ma pot abtine sa nu va spun : mare atentie la neatentie, nu va aventurati in orice relatie, si iubiti cu capu` nu cu .. altceva;)!

Concurs: Pregateste-te de vacanta cu o camera foto si un media player!

Am vazut si eu concursul pe blogul altcuiva...(http://www.tandrei.com/ ) si bine zice: "Nu  mi-ar strica un aparat foto sau un iPod 4... ".

Se pare ca acum in perioada Sarbatorile Pascale,cand toata lumea da bani pe mancaruri,prajituri, haine si alte "minuni"... cei de la Playtech.ro impreuna cu cei de la EvoMAG s-au gandit sa fie mai buni, oferind cadou o camera foto sau un iPod 4 celor care completeaza un anumit formular de pe site-ul lor, iar cei care au blog si scriu despre concursul organizat, intra automat in cursa pentru un iPod Touch 8GB! Concursul se desfasoara in perioada 21 aprilie-10 mai,iar castigatorii vor fi desemnati prin tragere la sorti. Pentru mai multe detalii accesati link-ul : http://playtech.ro/concurs-pregateste-te-de-vacanta-cu-o-camera-foto-si-un-media-player/



You've left me speechless!

Scriu aici in speranta (si defapt siguranta) ca asta o sa fie citita de cine trebuie!

De obicei,sunt joviala,prietenoasa ... ma integrez usor pot spune,si nu fac diferente intre oameni. Ma invart in anumite cercuri, si uneori am senzatia ca pe anumiti oameni ii pot citi ca pe niste carti deschise. Acei oameni fiind amabili, in anumite circumstante/cazuri as putea spune chiar de moda veche. Poate ca toate acestea sunt rectii intentionate, dar aceste "intentionari" pe mine m-au impresionat (stie cine trebuie sa stie la ce ma refer). Dupa ultima perioada as putea spune ca mi-am invatat lectia, dar se pare ca nu si poate nu o sa mi-o invat niciodata!

Se pare ca anumiti oameni, ori isi cauta oamenii potriviti, ori stiu cum sa "joace teatru" in fata lor. Aceasta persoana (ca si multe altele din trecut), mi-a spus o data "Nu cunosti deloc oamenii". Bineinteles ca atunci fiind naiva, nu stiam exact cuvintele si gandurile din spatele acestei afirmatii, si sigura pe mine am "taiat raul de la radacina", ironic, razand chiar "Eu nu cunosc oamenii?!". Dar se pare ca avea foarte mare dreptate.Asa patesc daca ma las impresionata de mici "atentii" si imi pun increderea (oricat de infima ar fi ea) in cine nu ar trebui.

Am ajuns sa ma astept la mai mult. Visam cateodata cu ochii deschisi anumite scenarii, in anumite vorbe si conversatii aiurea chiar aveam planuri, pana cand inevitabil am pus o intrebare inocenta. Inocenta, dar plina de tepi care m-au desteptat. Poate ca fara voie, sau dupa un anumit plan (desi ma indoiesc!) a lasat "adevarul sa iasa la iveala...

Ce doare mai tare e ca exact eu sunt aceea care ziceam in alte postari "nu va lasati influentati.." si alte sfaturi care sa va intareasca, si exact eu am patit-o (din nou) !Ideea e ca in mod normal nu as avea de ce sa ma "dau lovita", pentru ca practic nu aveam nicio indatorire de niciun fel, dar pentru faptul ca avea  "acces" la o parte din perioada dificila prin care treceam (suficienta cat sa realizeze ce greu imi era,si inca imi este) mi-e foarte greu sa trec asa ceva cu vederea. Imi pare rau, sunt constienta ca o sa citeasca, vreau doar ca in al 12-lea ceas sa vina si sa imi demonstreze concret ca nu e deloc cum cred, vreau ca in al 12-lea ceas sa imi zica ce vreau sa aud.

Suflet (mai mult decat) gol ...

Am trecut prin multe in ultima perioada :| ... inafara de muzica n-am refugii. Piesa asta descrie cel mai bine una dintre fazele prin care trec. Ascultati-o ca merita!

Trageti voi concluziile care le doriti,eu atat va spun : nu fiti naivi,nu va ascundeti dupa degete,nu inchideti ochii la orice,si cand simtit nevoia sa puneti punct faceti-o pentru ca orice are pe lumea asta un final mai mult sau mai putin placut! :)

Viva la MUSICA!

( Inainte de a citi,sa stiti ca ce urmeaza face apel generatiei noastre,nu celor peste 30-40 de ani! )

Ce ti-e si cu muzica asta ! Pot sa spun ca sunt norocoasa ca am talentul acesta. Nu toti il au, si dintre aceia care il au nu stiu sa-l exploateze. Cant "de cand ma stiu" ,si zic asta aducandu-mi aminte de mici povesti pe care mi le zicea mama de cand aveam un an si ce faceam cand auzeam o anumita melodie! :)) (foarte amuzant,nu ma pot abtine sa nu pun emoticoane:)) ). Studiez muzica mai "profesional" din toamna anului 2004,si de atunci m-am indragostit. Am crescut cu muzica,nu m-as putea desparti de ea. Momentan,am intrat si in alte ... relatii (ca sa zic asa) si sunt nevoita sa cant zilnic. Chiar nu stiu ce m-as face fara MUZICA. Dar lasandu-ma pe mine la o parte,cred ca nu sunt singura care crede asta. Intr-un fel sau altul, toti avem nevoie de ea ... unii ca meserie,altii pentru hranirea sufletului,altii pentru a-si ocupa timpul.

Totusi ... in aceasta industrie e foarte greu (ca in orice alta industrie din tara noastra!). Si nu  merg mai departe de modelul meu in domeniu,Andra. Ea fiind ardeleanca,a fost nevoita sa renunte la viata si o parte din familia din Campia Turzii si sa se mute la Bucuresti,la varsta de 14 ani, dar totusi a reusit! Ideea e ca in ziua de azi,daca vrei sa te afirmi nu prea ai loc de "muncitoare" precum Inna si alte specimene aparute peste noapte.

In orice caz,lasand la o parte aceste nimicuri (nu le mai fac si eu reclama) ,ganditi-va un pic cum ar fi o zi a voastra fara muzica (si ma refer la cei care nu imi sunt colegi la liceu sau la Palatul Copiilor) si cam cata nevoie aveti de ea intr-o zi. Dar cati dintre voi ati invatat sa ascultati muzica dincolo de versuri si basi? Cati dintre voi stiti sa simtiti armoniile dintr-o piesa, sa o apreciati prin simplitatea sau complexitatea ei,si cati dintre voi ati invatat sa gasiti muzica adevarata,care exprima si sensibilieaza. Si pentru ironici,nu ma refer neaparat la Beethoven sau Bach sau alti compozitori de muzica clasica,ci la piesele romanesti (si nu numai) dinante de anul 2000(maxim 2005).

Se zice ca un artist sau un geniu nu este apreciat decat dupa moartea sa. Dar la fel si in muzica,sunt foarte multi artisti decedati care nici dupa moarte nu sunt apreciati (cel putin nu ca Eminescu,Eliade si altii...). Nu merg mai departe de Laura Stoica, Madalina Manole, Dan Spataru s.a. Vad tot timpul la televizor pipite cu un singur hit,despre care sunt convinsa ca peste 2 ani nu o sa aud nimic. Aud tot timpul in jurule meu critici severe,dar nu vad niciodata pe nimeni facand nimic. Cu totii va complaceti in situatia asta, le ascultati muzica, o download-ati,o cumparati. Daca nu ar fi oameni ca voi,nu ar exista oameni ca ei!

Pot sa afirm ca muzica este indispensabila vietii, pentru ca fara ea nu s-ar putea realiza multe. Incercati pe viitor (daca doriti sa schimbati ceva) sa apreciati muzica si sa o cautati pe cea care merita. Mai este loc sub Soare,fiecare isi are rolul pe Pamant,dar pentru oameni ca ei,sub Soarele muzicii nu mai este loc de foarte multa vreme!

Un spatiu oarecare.

   O lume simpla. Aparent roz,dar foarte cruda. La fiecare pas facut simti teama, groaza, inselatorie, prefacatorie. O lume care se zbate intre rau si bine, intre lumina si intuneric, intre adevar si minciuna. Si de unde a pornit totul? Se presupune ca de la Adam si Eva … dar hai sa nu punem pe umerii lor o asemenea povara. Totusi, ori de cate ori aprofundez pe aceasta tema,nu pot sa nu ma intreb: cum ar fi fost lumea aceasta fara rau pe pamant? Probabil ca fiecare dintre noi isi pune intrebarea asta cel putin o data in viata. Intrebari fundamentale precum “Cine suntem? “ sau “Ce rol avem pe pamant” sunt la ordinea zilei, cel putin in randul adolescentilor care treptat descopera si invata cum sa faca fata realitatii.

   O piesa,zicea ca adevarul doare. Dar in comparative cu o minciuna, care este mai dureroasa? Cand lupti pentru ceva, peste ce prefer sa dai? Peste multe minciuni, care pot sa tea jute chiar daca afli ulterior adevarul si te doare, sau numai peste adevarul care poate fi greu de suportat?  Oare nu-I mai bine sa ramana cateodata si un vis neimplinit?

    Adevarul in toata chestia asta e ca, oricat ne-a dori, raul va exista mereu. Daca nu ar fi existat raul pe pamant, ce rost ar mai avea atunci Raiul si Iadul? Eva nu ar fi gresit, se presupune ca am avea viata vesnica. Dar Raiul si Iadul existau de la bun inceput. Sunt anumite intrebari la care nu putem raspunde, si nu ne ramane decat sa ne conformam. Dar cat mai putem rezista la toate dezamagirile, toate minciunile si suferintele prin care trecem? Ei bine, asta depinde de la caz la caz, in functie de experientele “victimei”. Daca ai parte de ele in fiecare zi, inveti sa traiesti cu ele, daca nu… totul se termina tragic. Si nu-I mai bine sa fim sincere si sa ne asumam repercursiunile decat sa facem rau? Dupa parerea mea, totul tine de bunul simt si de buna crestere !!

PS: Pentru pareri, lasati comentarii J. Mi-am refacut setarile si poate comenta oricine :)). Spor!

Ciudatenii.

     Apropiatii stiu : tot ce e ciudat imi place. Cu cat e mai ciudat,cu atat imi place mai mult. Si pe de-o parte, din acest "ciudat" face parte si astrologia (zodiacul.A nu se confunda horoscopul cu zodiacul,sunt 2 "stiinte" total diferite!), precum si tot ce tine de paranormal (fantome,ocultism).

     Ok, la partea cu fantomele sunt putin sceptica, pentru ca toate fenomenele "reale" se intampla numai in America. Cum si de ce? Numai ei stiu:). Dar, la partea cu zodiacul, este foarte reala, nu-i deloc o prostie, si mie mi se pare ceva genial! Cum ziceam, "zodiacul" este ceea ce observam in comun la diferiti oameni, de statut social diferit, dar nascuti sub semnul aceleasi zodii. Si as putea vorbi pe tema asta mult mult timp, deoarece ma pasioneaza, si m-am documentat, la fel si despre tot ce tine de fiecare zodie in parte. "Horoscopul" e cea mai mare prostie. Pentru ca, dupa parerea mea, nu are cum sa prezica ce urmeaza sa mi se intample numai in functie de cum se misca planetele prin Cosmos.

     Multi oameni devin ironici cand aud povesti pe tema asta, sau ii iau pe cei care cred peste picior. Chestia e ca nu ai in ce sa crezi, pentru ca nu e un nou Dumnezeu, ci e un studiu elaborat in urma unor studii de-a lungu timpului, efectuat pe anumite persoane.Eu nu va spun sa credeti, sau sa va documentati, eu va spun ca tot ce zice zodiacul este adevarat, pentru ca de cativa ani incoace, de cand am inceput sa ma documentez, am dat peste persoane din toate zodiile, si in mare parte, ceea ce am citit e adevarat. Cunosc persoane care sunt din zi,luna,an nascute ca si mine, si avem in comun majoritatea gusturilor in tot ce se poate. Cunosc alte persoane nascute in aceeasi zi,luna,an care seamana ca 2 picaturi de apa,dar si persoane care desi impartasesc aceeasi data, sunt ca si apa si focul. Zodiacul nu se poate mula dupa fiecare persoana, e ceva generalizat, dar foarte adevarat!

    Sincer va spun, e cea mai tare chestie pe care am descoperit-o vreodata. O recomand, de asemenea, si celor fara prejudecati!

Viata nu iarta slabiciunea.

  Intamplator, intr-o seara am gasit pe net un citat “Viata nu iarta slabiciunea. Adolf Hitler”. Venind din partea lui aceste vorbe (pentru ca stim cu totii cat bine a facut in lume),te pune pe ganduri intr-un fel sau altul. Daca stai bine sa te gandesti, asa si este. Exemple clare: esti intr-o echipa de orice fel de sport, daca esti ambitios si puternic, devii printre primii sau titular,daca esti slab si delasator, ajungi sa fii lasat mereu la urma,orice ar insemna asta; la fel in muzica, nu conteaza cat talent ai, daca lupti ajungi sus, daca esti slab nimeni nu afla vreodata de tine,pentru ca viata e dura si nu iarta,pentru ca intai da testul si apoi iti zice lectia.

      Bineinteles, Hitler nu se referea la aceste exemple. Pentru el “slabiciune” reprezenta tot ce ura el pe lume,si incerca sa distruga, acei oameni lipsiti intr-un fel sau altu de aparare, el fiind viata care nu-i ierta. Si bine facea, uitati ce renume avem din cauza rromilor (nu vreau sa ii jignesc numai pe  cei care se simt;) ). Dar totusi, ce se intampla cand totusi, esti suficient de luptator/oare si totusi  pierzi? Cum sa iti mai gasesti fortele sa te ridici dupa ce ti-ai folosit toate resursele luptand pentru ceea ce vroiai cu adevarat?

       Adevarul e ca speranta te poate conduce foarte departe. Atat de departe incat nici nu iti poti imagina. Si ajungi sa fi prins in tot ceea ce crezi ca intr-adevar conteaza si merita efortul tau, dar realizezi la un moment dat ca nu mai ai demult nevoie de “telul” acela, indiferent daca l-ai atins sau nu; si apoi realizezi ca esti prins/a in drumul acela, vrei sa scapi si nu ai cum, si nici nu indraznesti sa arati slabiciune,pentru ca viata nu te iarta! Si poti ajunge din lac in put,realizand ca ai pierdut ani din viata pentru nimic.Totusi ai facut tot ce ti-a stat in putinta ca sa-ti vezi visul cu ochii, dar cea mai dureroasa parte e aceea in care, pe ultima suta de metri “visul” tau da semne de oboseala, si atunci peretele de cristal se sparge, si defapt  intr-un moment sobru iti dai seama ca nu aveai nevoie de la inceput. Un om intreg la cap,ar fi devastat,dar nu si eu,pentru ca devizia mea e “Nu o sa regret nimic niciodata” ma ajuta foarte mult, si defapt cu ideea asta am trecut peste multe piedici pana acuma, si sper sa ma ajute in continuare!

Reclama.

Avand in vedere faptul ca e vorba despre una dintre piesele mele, m-am gandit ca nu-i rau sa-mi fac un pic de reclama! Da,piesa e facuta de noi,in cea mai mare parte de Black G. (Negru Gabriel),intr-o colaborare care ne-a adus un succes neasteptat. Piesa a fost facuta dupa Sarbatoarea Castanelor (sfarsitul lui septembrie) si "lansata" pe 6 octombrie. Pe plan local, piesa a fost primita cu succes de catre public,dar si in afara judetului. Cei care ma cunosc stiu piesa, dar ma gandeam sa pun piesa si pentru restu lumii care imi urmareste blogul. Daca va place, dati mai departe :D. Audiere placuta!

PS: intr-adevar, eu cant!:))

Amintiri.

Ce-i drept,amintiri dureroase,dar frumoase.Vindecate de trecerea timpului,acum nu ma mai afecteaza cu nimic. Am scris asta de muulta vreme,nu am aratat-o nimanui, si chiar daca persoana care m-a afectat in trecut citeste asta, sper sa realizeze cat de tare m-au atins faptele si cuvintele lui. Tin sa o postez, pentru ca am observat ca in anumite cazuri, istoria mea se cam repeta.

Adu-ti aminte, intotdeauna ai fost artist la cuvinte. Si le strang sa ti le-ntorc, fara sa intorc tot ce a fost caci m-am intors de 2 ori si am inteles ca n-are rost. Acum pare pustiu si as vrea sa stiu ca tii la mine, sentimentul e inca viu si se mentine si in mine,As vrea sa pot sa spun "PA”, dar cum? Cand a ta amintire revine fara oprire, cand din a noastra iubire n-am nici un fel de iesire, Imi amintesc cu nostalgie, seri si nopti cand ne spuneam "Indiferent de ce-o sa fie, noi vom fi ca-n prima zi, caci ce avem e special, ca orice ar fi vom trece peste, ca ne iubim si e normal si nu am vrea sa stim cum este sa ne certam”, esential este ca sunt doar amintiri si regretam la fel de mult cum incercam sa uitam, cel putin pentru mine e un chin...vreau sa cred ca nu mai vezi iubirea noastra ca pe ceva ce poate fi, caci stii... eu nu mai vreau sa ma gandesc la tine, povestea noastra nu mai tine, de fapt vreau sa nu existe ! Triste amintiri, vreau sa nu mai insiste, liste de reprosuri am pentru ce mi-ai facut,deci te uit...un sentiment puternic te trezeste in mintea mea cand ma gandesc la dragostea pe care ti-am purtat-o , la inima pe care ai patat-o,la acea dezamagire, la tot ce ai facut pentru a-mi schimba ce imi statea in fire, imi spuneai ca nimic nu-ti mai place la mine;oricum eu nu mai sunt a ta si acum plang o amintire, plang o umbra de iubire,si stiu ca tii la mine inca si stiu ca ai pe alta langa tine....imi amintesc...stiai si tu la inceput, as vrea sa spun ca...
ce am avut cu tine a trecut, as vrea sa pot sa uit. Sa avem un viitor, nu un trecut, mi-am creat un scut strans legat de inima, in agenda ta eu am ramas Alina pe care ai intalnit-o candva, pe care ai uitat-o, oricum asta e viata mea, las lacrimi sa se verse, imi amintesc SMS-uri sterse, numere ascunse, oricum am mult prea multe surse, mult prea multe spuse, multe intrebari puse tie, putine cu raspuns din partea ta, dar fie, las de la mine, asta am facut mereu ca sa ne fie bine si chiar daca nu vom mai fi impreuna, chiar daca te voi vedea pe strada cu alta de mana, am facut tot ce ai vrut, am facut tot ce am putut, vei ramane amintirea zilelor ce au trecut, deci te uït ...

Si totusi ...

Tin sa mentionez inca de la inceput, ca ceea ce urmeaza sa scriu e inspirat din povesti reale, povestile prietenelor sau cunostintelor mele. Cei care citesc si recunosc anumite pasaje, isi vor da seama despre cine e vorba. Nu-mi dezvalui niciodata sursele :))!
Am zis ca nu o sa scriu despre dragoste.Dar scriu despre iubire :)) .Nu ma pot abtine,sincer. A,si pentru inceput, pentru mine e o mare diferenta intre dragoste si iubire. Consider ca dragostea o simti fata de rude, pentru ca nu ai cum sa iti iubesti o matusa, si iubirea fata de iubit/a, pentru ca de aceea ii si spune asa, pentru ca il/o iubim ! Bun,acuma ca am lamurit si asta, ceea ce ma nelinisteste, intr-un fel sau altul este : in iubire, cat de mult esti dispus sa te minti? Cat de departe merge speranta? Cat de mult te poate maturiza un/o iubit/a? Dar o despartire?
Totul porneste in capul meu, de la 2 povesti. Similare, dar totusi difera intre ele atat de mult ! Zic similare deoarece ambele protagoniste se mint, si spera la o schimbare a partenerului. Una dintre relatii, a cam esuat, si sincera sa fiu, de la bun inceput i-am spus individei ca nu mai are rost sa spere, pentru ca se consuma degeaba. Bineinteles ca nu m-a ascultat.Totusi,pe parcurs a realizat si ea ca tot la vorbele mele ajunge. Cealalta relatie, continua, cu mici scartaieli, dar flacara inca nu s-a stins. Nu ma implic, oarecum … privesc din umbra. Adevaru e ca in niciuna dintre relatii nu m-am implicat, daca mi s-a cerut parerea, mi-am evidentiat-o, dar nu exagerat. Eu in locu altora nu as cere sfaturi in materie de iubire si relatii unei personae ca mine, pentru ca eu am o alta viziune in ceea ce priveste o relatie, bineinteles ca nu o sa zic care, dar de obicei spun verde in fata ceea ce cred, indiferent cat e de dureros. Cei care ma cunosc stiu asta foarte bine .. (nu Carmen?:]] ) In fine , idea e ca sunt uimita de cat de mult poate orbi iubirea, pentru ca altfel nu-mi explic cum dupa 2 greseli,vine si a 3a iertare, sau dupa o anumita perioada perfecta, vine despartirea care sparge paradisu pentru totdeauna …
In orice caz, dupa cum ziceam, povestea 1 s-a terminat destul de urat pentru ea, pentru ca a avut de suferit destul de mult, dar totusi “ce nu te omoara,te face mai puternic”. Sau cel putin iti deschide ochii, si te face sa realizezi pe cine ai in juru tau, si cine ti-e cu adevarat alaturi si la bine si la greu. Deci, in concluzie, o despartire te poate maturiza, zic eu. Dar sunt 100% sigura ca la fel zice si ea. Povestea 2, continua si azi, si ce-i drept, sunt facuti unul pentru celalalt, doar ca ea se minte destul de mult, adica se complace cu ideea ca el e inca un copil si se “joaca” cu ea, si prin asta ma refer la sentimentele ei. Oricum ar fi,nu pot sa nu ma intreb: iubirea este cea care intr-adevar te orbeste sau o femeie din prea multa iubire inchide ochii constient, si iarta multe copilarii? Poate ca nu voi sti numai in momentul in care voi iubi si eu, adica viitorul indepartat! :)) Sfarsit

Lectie de viata. Dur

Salut . E prima mea postare,si am vazut tot felu` de bloguri :) Al meu as vrea sa fie un pic diferit,adica nu scriu despre dragoste,despre ce am facut azi sau despre urticaria de pe burtica :)),incerc sa abordez teme cat mai realiste :-? puteti lasa commenturi,puteti sa va spuneti parerea,sau puteti sa ma criticati pe blogul vostru,nu ma intereseaza:) ! Pentru inceput,asta e ceva ce am scris pentru un concurs,nu conteaza care. E stilul meu de a gandi, sau cel putin se apropie,in realitate gandesc mult mai dur,am incercat sa musamalizez anumite chesti .. Spor la citit!

Un om intelept imi spunea odata: “fi desteapta,gaseste-ti drumul in viata, nu avea ocupatii ca si restul fetelor de varsta ta, fii cea mai buna in ce iti alegi pentru viitorul tau, si apoi cand ti-ai asigurat viitorul, iti poti deschide ochii si inspre alte orizonturi”,bineinteles ca nu l-am ascultat.
Nu ai cum sa realizezi anumite chestii, numai cand te lovesti de ele. Majoritatea adolescentilor pe care ii vad, imi par foarte diferiti. Ori ei sunt problema, ori eu. Unii dintre ei,cresc in medii normale, nu stiu ce inseamna sa le lipseasca ceva,ceva important sau chiar vital, altii sunt ciudati tocmai pentru ca acel ceva le lipseste. Altii, sunt in situatii complexe, ducand lipsa de anumite “elemente” din viata lor, dar nu-si dau seama, pentru ca pe parcurs, altceva intervine si inlocuieste golurile. Pacat ca, pentru unii viata ia o intorsatura neasteptata, iar ei sunt prinsi intre “ciocan si nicovala” ,fiind pusi in situatia de a alege, in cazuri imposibile. Dupa parerea mea, cineva care te cunoaste de o viata, nu ar trebui sa faca presiuni asupra ta,si a alegerii pe care urmeaza sa o faci, fiindca se presupune ca te cunoaste asa de bine. Dar in astfel de moment realizezi pe cine ai in jurul tau. Cateodata,nu pot sa nu ma intreb: daca viata,sau experienta, iti da mai intai testul,si apoi lectia, iar daca pentru unii este imposibil sa sustraga lectia corecta, atunci ce se alege de viata lor?
Intervin pe parcurs alte probleme , problem serioase. Intervin in viata ta alte personaje,colegi, prieteni … iubiti/iubite, oameni care speri sa ii ai alaturi si la bine,dar mai ales la greu. Dar cand te astepti mai putin, acei oameni, pe care intotdeauna i-ai pus in prim-plan, te lovesc unde nici nu te astepti. Si devii inchis, simti ca nimeni nu mai este demn de increderea ta, totusi,mai exista o persoana care crezi ca te-ar putea ajuta, dar cine iti da garantia ca acea persoana este acolo pentru tine la nevoie, iti este fidela, si iti pastreaza secretele ca si cum ar fi proprii? Insa apare si momentul de cumpana, cand poti testa asta, dar rezultatele pot fi devastatoare. Se dovedeste ca ori nu ti-ai pus ultimul dram de incredere in cine trebuia, ori acea persoana nu stie cum sa fie acolo pentru tine, nu stie cum sa isi deschida sufletul pentru a fi mai aproape de tine. Dar totusi, speranta moare ultima, continui sa te consumi, iti pui anumite intrebari, si desi se presupune ca putina incredere iti este la acea persoana, incet-incet te indepartezi si de el/ea …renunti,stiind ca nimeni nu te cunoaste mai bine decat o faci tu.
In orice caz, in aceste probleme nu ar trebui sa fi singur, si totusi esti, pentru ca viata-i cruda, experienta o castigi in fiecare zi pana si din cele mai marunte lucruri, incepi sa inveti tot mai multe, dar la ce bun ? Spre ce te indrepti? La ce o sa te ajute toate astea in viata de zi cu zi? Cine o sa fie acolo pentru tine mai tarziu? Nimeni nu stie,nici tu nu stii,dar continui sa mergi mai departe, incercand sa nu iti exteriorizezi prea mult sentimentele. Nimeni nu stie ce simti cu adevarat ,numai tu, si Dumnezeu.

Tema concursului era "Lectie de viata,din proprie experienta sau povesti auzite". Astept pareri :)!