Happiness.

      La ce se rezuma fericirea? Si ce inseamna ea, mai exact ?
      Multa vreme, crezi ca daca ai bani, esti fericit. Si poate esti intr-un cerc de oameni instariti, sau cunosti astfel de persoane, dar ei nu iti confirma, sau o parte dintre ei. Si intri in dubii. Apoi, crezi ca daca ai multi prieteni, ei te pot face fericit/a. Pana cand vine momentul in care se dovedeste cine iti e cu adevarat prieten si cine nu, si iti ieii "lovitura la ficat".
     Dupa toate astea,ce ramane? Fericirea alaturi de cineva, alaturi de un baiat sau o fata (dupa caz :]]). Si incepi si cauti, si te aventurezi in fel si fel de relatii. Multi isi cauta perechea dupa cat de bine se imbraca, dupa masina, dupa situatia de acasa (bineinteles,BANI), dupa popularitate, in fine .. urmaresc un interes. Ideea e ca atunci cand ai intalnit pe cineva care te poate face cu adevarat fericit/a, o simti dupa primul contact vizual, dupa prima intalnire. Si atunci, faci tot posibilul ca acea persoana sa faca parte din viata ta, sa il/o faci fericit/a si tu la randul tau, sa mearga bine totul intre voi.
     Cu toate astea,multumesc unei persoane ca ma accepta asa cum sunt, cu bune si rele. Restu` .. e in particular! :))
     Sper din suflet sa gasiti si voi pe cineva la fel, cel putin!
     In orice caz, pesimismul din mine trebuie sa iasa putin la iveala (altfel nu se poate) si nu ma pot abtine sa nu va spun : mare atentie la neatentie, nu va aventurati in orice relatie, si iubiti cu capu` nu cu .. altceva;)!

Concurs: Pregateste-te de vacanta cu o camera foto si un media player!

Am vazut si eu concursul pe blogul altcuiva...(http://www.tandrei.com/ ) si bine zice: "Nu  mi-ar strica un aparat foto sau un iPod 4... ".

Se pare ca acum in perioada Sarbatorile Pascale,cand toata lumea da bani pe mancaruri,prajituri, haine si alte "minuni"... cei de la Playtech.ro impreuna cu cei de la EvoMAG s-au gandit sa fie mai buni, oferind cadou o camera foto sau un iPod 4 celor care completeaza un anumit formular de pe site-ul lor, iar cei care au blog si scriu despre concursul organizat, intra automat in cursa pentru un iPod Touch 8GB! Concursul se desfasoara in perioada 21 aprilie-10 mai,iar castigatorii vor fi desemnati prin tragere la sorti. Pentru mai multe detalii accesati link-ul : http://playtech.ro/concurs-pregateste-te-de-vacanta-cu-o-camera-foto-si-un-media-player/



You've left me speechless!

Scriu aici in speranta (si defapt siguranta) ca asta o sa fie citita de cine trebuie!

De obicei,sunt joviala,prietenoasa ... ma integrez usor pot spune,si nu fac diferente intre oameni. Ma invart in anumite cercuri, si uneori am senzatia ca pe anumiti oameni ii pot citi ca pe niste carti deschise. Acei oameni fiind amabili, in anumite circumstante/cazuri as putea spune chiar de moda veche. Poate ca toate acestea sunt rectii intentionate, dar aceste "intentionari" pe mine m-au impresionat (stie cine trebuie sa stie la ce ma refer). Dupa ultima perioada as putea spune ca mi-am invatat lectia, dar se pare ca nu si poate nu o sa mi-o invat niciodata!

Se pare ca anumiti oameni, ori isi cauta oamenii potriviti, ori stiu cum sa "joace teatru" in fata lor. Aceasta persoana (ca si multe altele din trecut), mi-a spus o data "Nu cunosti deloc oamenii". Bineinteles ca atunci fiind naiva, nu stiam exact cuvintele si gandurile din spatele acestei afirmatii, si sigura pe mine am "taiat raul de la radacina", ironic, razand chiar "Eu nu cunosc oamenii?!". Dar se pare ca avea foarte mare dreptate.Asa patesc daca ma las impresionata de mici "atentii" si imi pun increderea (oricat de infima ar fi ea) in cine nu ar trebui.

Am ajuns sa ma astept la mai mult. Visam cateodata cu ochii deschisi anumite scenarii, in anumite vorbe si conversatii aiurea chiar aveam planuri, pana cand inevitabil am pus o intrebare inocenta. Inocenta, dar plina de tepi care m-au desteptat. Poate ca fara voie, sau dupa un anumit plan (desi ma indoiesc!) a lasat "adevarul sa iasa la iveala...

Ce doare mai tare e ca exact eu sunt aceea care ziceam in alte postari "nu va lasati influentati.." si alte sfaturi care sa va intareasca, si exact eu am patit-o (din nou) !Ideea e ca in mod normal nu as avea de ce sa ma "dau lovita", pentru ca practic nu aveam nicio indatorire de niciun fel, dar pentru faptul ca avea  "acces" la o parte din perioada dificila prin care treceam (suficienta cat sa realizeze ce greu imi era,si inca imi este) mi-e foarte greu sa trec asa ceva cu vederea. Imi pare rau, sunt constienta ca o sa citeasca, vreau doar ca in al 12-lea ceas sa vina si sa imi demonstreze concret ca nu e deloc cum cred, vreau ca in al 12-lea ceas sa imi zica ce vreau sa aud.

Suflet (mai mult decat) gol ...

Am trecut prin multe in ultima perioada :| ... inafara de muzica n-am refugii. Piesa asta descrie cel mai bine una dintre fazele prin care trec. Ascultati-o ca merita!

Trageti voi concluziile care le doriti,eu atat va spun : nu fiti naivi,nu va ascundeti dupa degete,nu inchideti ochii la orice,si cand simtit nevoia sa puneti punct faceti-o pentru ca orice are pe lumea asta un final mai mult sau mai putin placut! :)

Viva la MUSICA!

( Inainte de a citi,sa stiti ca ce urmeaza face apel generatiei noastre,nu celor peste 30-40 de ani! )

Ce ti-e si cu muzica asta ! Pot sa spun ca sunt norocoasa ca am talentul acesta. Nu toti il au, si dintre aceia care il au nu stiu sa-l exploateze. Cant "de cand ma stiu" ,si zic asta aducandu-mi aminte de mici povesti pe care mi le zicea mama de cand aveam un an si ce faceam cand auzeam o anumita melodie! :)) (foarte amuzant,nu ma pot abtine sa nu pun emoticoane:)) ). Studiez muzica mai "profesional" din toamna anului 2004,si de atunci m-am indragostit. Am crescut cu muzica,nu m-as putea desparti de ea. Momentan,am intrat si in alte ... relatii (ca sa zic asa) si sunt nevoita sa cant zilnic. Chiar nu stiu ce m-as face fara MUZICA. Dar lasandu-ma pe mine la o parte,cred ca nu sunt singura care crede asta. Intr-un fel sau altul, toti avem nevoie de ea ... unii ca meserie,altii pentru hranirea sufletului,altii pentru a-si ocupa timpul.

Totusi ... in aceasta industrie e foarte greu (ca in orice alta industrie din tara noastra!). Si nu  merg mai departe de modelul meu in domeniu,Andra. Ea fiind ardeleanca,a fost nevoita sa renunte la viata si o parte din familia din Campia Turzii si sa se mute la Bucuresti,la varsta de 14 ani, dar totusi a reusit! Ideea e ca in ziua de azi,daca vrei sa te afirmi nu prea ai loc de "muncitoare" precum Inna si alte specimene aparute peste noapte.

In orice caz,lasand la o parte aceste nimicuri (nu le mai fac si eu reclama) ,ganditi-va un pic cum ar fi o zi a voastra fara muzica (si ma refer la cei care nu imi sunt colegi la liceu sau la Palatul Copiilor) si cam cata nevoie aveti de ea intr-o zi. Dar cati dintre voi ati invatat sa ascultati muzica dincolo de versuri si basi? Cati dintre voi stiti sa simtiti armoniile dintr-o piesa, sa o apreciati prin simplitatea sau complexitatea ei,si cati dintre voi ati invatat sa gasiti muzica adevarata,care exprima si sensibilieaza. Si pentru ironici,nu ma refer neaparat la Beethoven sau Bach sau alti compozitori de muzica clasica,ci la piesele romanesti (si nu numai) dinante de anul 2000(maxim 2005).

Se zice ca un artist sau un geniu nu este apreciat decat dupa moartea sa. Dar la fel si in muzica,sunt foarte multi artisti decedati care nici dupa moarte nu sunt apreciati (cel putin nu ca Eminescu,Eliade si altii...). Nu merg mai departe de Laura Stoica, Madalina Manole, Dan Spataru s.a. Vad tot timpul la televizor pipite cu un singur hit,despre care sunt convinsa ca peste 2 ani nu o sa aud nimic. Aud tot timpul in jurule meu critici severe,dar nu vad niciodata pe nimeni facand nimic. Cu totii va complaceti in situatia asta, le ascultati muzica, o download-ati,o cumparati. Daca nu ar fi oameni ca voi,nu ar exista oameni ca ei!

Pot sa afirm ca muzica este indispensabila vietii, pentru ca fara ea nu s-ar putea realiza multe. Incercati pe viitor (daca doriti sa schimbati ceva) sa apreciati muzica si sa o cautati pe cea care merita. Mai este loc sub Soare,fiecare isi are rolul pe Pamant,dar pentru oameni ca ei,sub Soarele muzicii nu mai este loc de foarte multa vreme!

Un spatiu oarecare.

   O lume simpla. Aparent roz,dar foarte cruda. La fiecare pas facut simti teama, groaza, inselatorie, prefacatorie. O lume care se zbate intre rau si bine, intre lumina si intuneric, intre adevar si minciuna. Si de unde a pornit totul? Se presupune ca de la Adam si Eva … dar hai sa nu punem pe umerii lor o asemenea povara. Totusi, ori de cate ori aprofundez pe aceasta tema,nu pot sa nu ma intreb: cum ar fi fost lumea aceasta fara rau pe pamant? Probabil ca fiecare dintre noi isi pune intrebarea asta cel putin o data in viata. Intrebari fundamentale precum “Cine suntem? “ sau “Ce rol avem pe pamant” sunt la ordinea zilei, cel putin in randul adolescentilor care treptat descopera si invata cum sa faca fata realitatii.

   O piesa,zicea ca adevarul doare. Dar in comparative cu o minciuna, care este mai dureroasa? Cand lupti pentru ceva, peste ce prefer sa dai? Peste multe minciuni, care pot sa tea jute chiar daca afli ulterior adevarul si te doare, sau numai peste adevarul care poate fi greu de suportat?  Oare nu-I mai bine sa ramana cateodata si un vis neimplinit?

    Adevarul in toata chestia asta e ca, oricat ne-a dori, raul va exista mereu. Daca nu ar fi existat raul pe pamant, ce rost ar mai avea atunci Raiul si Iadul? Eva nu ar fi gresit, se presupune ca am avea viata vesnica. Dar Raiul si Iadul existau de la bun inceput. Sunt anumite intrebari la care nu putem raspunde, si nu ne ramane decat sa ne conformam. Dar cat mai putem rezista la toate dezamagirile, toate minciunile si suferintele prin care trecem? Ei bine, asta depinde de la caz la caz, in functie de experientele “victimei”. Daca ai parte de ele in fiecare zi, inveti sa traiesti cu ele, daca nu… totul se termina tragic. Si nu-I mai bine sa fim sincere si sa ne asumam repercursiunile decat sa facem rau? Dupa parerea mea, totul tine de bunul simt si de buna crestere !!

PS: Pentru pareri, lasati comentarii J. Mi-am refacut setarile si poate comenta oricine :)). Spor!

Ciudatenii.

     Apropiatii stiu : tot ce e ciudat imi place. Cu cat e mai ciudat,cu atat imi place mai mult. Si pe de-o parte, din acest "ciudat" face parte si astrologia (zodiacul.A nu se confunda horoscopul cu zodiacul,sunt 2 "stiinte" total diferite!), precum si tot ce tine de paranormal (fantome,ocultism).

     Ok, la partea cu fantomele sunt putin sceptica, pentru ca toate fenomenele "reale" se intampla numai in America. Cum si de ce? Numai ei stiu:). Dar, la partea cu zodiacul, este foarte reala, nu-i deloc o prostie, si mie mi se pare ceva genial! Cum ziceam, "zodiacul" este ceea ce observam in comun la diferiti oameni, de statut social diferit, dar nascuti sub semnul aceleasi zodii. Si as putea vorbi pe tema asta mult mult timp, deoarece ma pasioneaza, si m-am documentat, la fel si despre tot ce tine de fiecare zodie in parte. "Horoscopul" e cea mai mare prostie. Pentru ca, dupa parerea mea, nu are cum sa prezica ce urmeaza sa mi se intample numai in functie de cum se misca planetele prin Cosmos.

     Multi oameni devin ironici cand aud povesti pe tema asta, sau ii iau pe cei care cred peste picior. Chestia e ca nu ai in ce sa crezi, pentru ca nu e un nou Dumnezeu, ci e un studiu elaborat in urma unor studii de-a lungu timpului, efectuat pe anumite persoane.Eu nu va spun sa credeti, sau sa va documentati, eu va spun ca tot ce zice zodiacul este adevarat, pentru ca de cativa ani incoace, de cand am inceput sa ma documentez, am dat peste persoane din toate zodiile, si in mare parte, ceea ce am citit e adevarat. Cunosc persoane care sunt din zi,luna,an nascute ca si mine, si avem in comun majoritatea gusturilor in tot ce se poate. Cunosc alte persoane nascute in aceeasi zi,luna,an care seamana ca 2 picaturi de apa,dar si persoane care desi impartasesc aceeasi data, sunt ca si apa si focul. Zodiacul nu se poate mula dupa fiecare persoana, e ceva generalizat, dar foarte adevarat!

    Sincer va spun, e cea mai tare chestie pe care am descoperit-o vreodata. O recomand, de asemenea, si celor fara prejudecati!

Viata nu iarta slabiciunea.

  Intamplator, intr-o seara am gasit pe net un citat “Viata nu iarta slabiciunea. Adolf Hitler”. Venind din partea lui aceste vorbe (pentru ca stim cu totii cat bine a facut in lume),te pune pe ganduri intr-un fel sau altul. Daca stai bine sa te gandesti, asa si este. Exemple clare: esti intr-o echipa de orice fel de sport, daca esti ambitios si puternic, devii printre primii sau titular,daca esti slab si delasator, ajungi sa fii lasat mereu la urma,orice ar insemna asta; la fel in muzica, nu conteaza cat talent ai, daca lupti ajungi sus, daca esti slab nimeni nu afla vreodata de tine,pentru ca viata e dura si nu iarta,pentru ca intai da testul si apoi iti zice lectia.

      Bineinteles, Hitler nu se referea la aceste exemple. Pentru el “slabiciune” reprezenta tot ce ura el pe lume,si incerca sa distruga, acei oameni lipsiti intr-un fel sau altu de aparare, el fiind viata care nu-i ierta. Si bine facea, uitati ce renume avem din cauza rromilor (nu vreau sa ii jignesc numai pe  cei care se simt;) ). Dar totusi, ce se intampla cand totusi, esti suficient de luptator/oare si totusi  pierzi? Cum sa iti mai gasesti fortele sa te ridici dupa ce ti-ai folosit toate resursele luptand pentru ceea ce vroiai cu adevarat?

       Adevarul e ca speranta te poate conduce foarte departe. Atat de departe incat nici nu iti poti imagina. Si ajungi sa fi prins in tot ceea ce crezi ca intr-adevar conteaza si merita efortul tau, dar realizezi la un moment dat ca nu mai ai demult nevoie de “telul” acela, indiferent daca l-ai atins sau nu; si apoi realizezi ca esti prins/a in drumul acela, vrei sa scapi si nu ai cum, si nici nu indraznesti sa arati slabiciune,pentru ca viata nu te iarta! Si poti ajunge din lac in put,realizand ca ai pierdut ani din viata pentru nimic.Totusi ai facut tot ce ti-a stat in putinta ca sa-ti vezi visul cu ochii, dar cea mai dureroasa parte e aceea in care, pe ultima suta de metri “visul” tau da semne de oboseala, si atunci peretele de cristal se sparge, si defapt  intr-un moment sobru iti dai seama ca nu aveai nevoie de la inceput. Un om intreg la cap,ar fi devastat,dar nu si eu,pentru ca devizia mea e “Nu o sa regret nimic niciodata” ma ajuta foarte mult, si defapt cu ideea asta am trecut peste multe piedici pana acuma, si sper sa ma ajute in continuare!