Si totusi ...

Tin sa mentionez inca de la inceput, ca ceea ce urmeaza sa scriu e inspirat din povesti reale, povestile prietenelor sau cunostintelor mele. Cei care citesc si recunosc anumite pasaje, isi vor da seama despre cine e vorba. Nu-mi dezvalui niciodata sursele :))!
Am zis ca nu o sa scriu despre dragoste.Dar scriu despre iubire :)) .Nu ma pot abtine,sincer. A,si pentru inceput, pentru mine e o mare diferenta intre dragoste si iubire. Consider ca dragostea o simti fata de rude, pentru ca nu ai cum sa iti iubesti o matusa, si iubirea fata de iubit/a, pentru ca de aceea ii si spune asa, pentru ca il/o iubim ! Bun,acuma ca am lamurit si asta, ceea ce ma nelinisteste, intr-un fel sau altul este : in iubire, cat de mult esti dispus sa te minti? Cat de departe merge speranta? Cat de mult te poate maturiza un/o iubit/a? Dar o despartire?
Totul porneste in capul meu, de la 2 povesti. Similare, dar totusi difera intre ele atat de mult ! Zic similare deoarece ambele protagoniste se mint, si spera la o schimbare a partenerului. Una dintre relatii, a cam esuat, si sincera sa fiu, de la bun inceput i-am spus individei ca nu mai are rost sa spere, pentru ca se consuma degeaba. Bineinteles ca nu m-a ascultat.Totusi,pe parcurs a realizat si ea ca tot la vorbele mele ajunge. Cealalta relatie, continua, cu mici scartaieli, dar flacara inca nu s-a stins. Nu ma implic, oarecum … privesc din umbra. Adevaru e ca in niciuna dintre relatii nu m-am implicat, daca mi s-a cerut parerea, mi-am evidentiat-o, dar nu exagerat. Eu in locu altora nu as cere sfaturi in materie de iubire si relatii unei personae ca mine, pentru ca eu am o alta viziune in ceea ce priveste o relatie, bineinteles ca nu o sa zic care, dar de obicei spun verde in fata ceea ce cred, indiferent cat e de dureros. Cei care ma cunosc stiu asta foarte bine .. (nu Carmen?:]] ) In fine , idea e ca sunt uimita de cat de mult poate orbi iubirea, pentru ca altfel nu-mi explic cum dupa 2 greseli,vine si a 3a iertare, sau dupa o anumita perioada perfecta, vine despartirea care sparge paradisu pentru totdeauna …
In orice caz, dupa cum ziceam, povestea 1 s-a terminat destul de urat pentru ea, pentru ca a avut de suferit destul de mult, dar totusi “ce nu te omoara,te face mai puternic”. Sau cel putin iti deschide ochii, si te face sa realizezi pe cine ai in juru tau, si cine ti-e cu adevarat alaturi si la bine si la greu. Deci, in concluzie, o despartire te poate maturiza, zic eu. Dar sunt 100% sigura ca la fel zice si ea. Povestea 2, continua si azi, si ce-i drept, sunt facuti unul pentru celalalt, doar ca ea se minte destul de mult, adica se complace cu ideea ca el e inca un copil si se “joaca” cu ea, si prin asta ma refer la sentimentele ei. Oricum ar fi,nu pot sa nu ma intreb: iubirea este cea care intr-adevar te orbeste sau o femeie din prea multa iubire inchide ochii constient, si iarta multe copilarii? Poate ca nu voi sti numai in momentul in care voi iubi si eu, adica viitorul indepartat! :)) Sfarsit